Cum să iei notițe la curs încât să poți învăța din ele

Cum să iei notițe la curs se reduce la o singură decizie: ce vei refolosi mai tîrziu. Nu ai nevoie de o copie de mînă a tot ce spune profesorul. Ai nevoie de o pagină de indicii care funcționează și după o săptămînă, cînd slide-urile nu mai sînt deschise și detaliile s-au șters.

Notițele de curs sînt scurta urmă scrisă pe care o faci în timpul orei: termenii pe care profesorul îi definește, exemplele care îi explică și întrebările care te ajută să refaci restul. Cursul este locul unde întîlnești prima dată materia. Notițele sînt indexul ei, nu materia în sine.

Ce să scrii de fapt la curs

Scrie patru lucruri. Primul: termenii pe care profesorul îi definește, cu definiția în cuvintele lui, dacă e mai scurtă decît a ta. Al doilea: exemplul lipit de fiecare termen, pentru că exemplele sînt ce rămîne în memorie și din ce se construiesc de obicei subiectele de examen. Al treilea: orice cifră, formulă, dată sau nume care nu e deja pe slide. Al patrulea: întrebările pe care profesorul le pune în sală.

Ascultă semnalele care arată ce e important. Profesorul repetă propoziția care îi pasă, vorbește mai încet înaintea ei și scrie o parte pe tablă. Spune și lucruri ca „asta revine mai tîrziu” sau „ideea principală aici este”. Propozițiile acelea se marchează. O propoziție repetată valorează mai mult decît una frumos formulată.

O idee pe rînd. Scrie definiția, nu paragraful din jurul ei. Dacă profesorul explică patru minute o singură distincție, notița este distincția aceea, pe un rînd, nu un rezumat de patru minute.

Ce poți lăsa deoparte

Tot ce e deja în slide-uri. Anunțurile despre termene. Deduceriile lungi care există în manual. Poveștile care nu ilustrează nici un termen. Schimbările de sală și datele, care stau în calendar, nu în caiet.

Un caz merită răspuns separat: profesorul care citește slide-urile cuvânt cu cuvânt. În sala aceea, să scrii slide-urile încă o dată te costă toată ora și nu-ți dă nimic ce nu ai deja în fișier. Notează numărul slide-ului. Scrie o singură propoziție despre de ce contează slide-ul, iar restul orei folosește-l pentru ce adaugă profesorul între slide-uri. Adăugirile acelea lipsesc din PDF.

De ce notițele cuvînt cu cuvînt nu ajută

Problema e la copiere, nu neapărat la tastatură. Mueller și Oppenheimer au publicat în 2014, în Psychological Science, un studiu în care studenții luau notițe de mînă sau pe laptop, apoi răspundeau la întrebări despre curs. În trei studii, grupa cu laptop a scris mai multe cuvinte, a copiat mai mult textual și a răspuns mai slab la întrebările conceptuale. Rezultatul e citat des ca dovadă că scrisul de mînă ar fi mai bun pentru învățat.

Nu e atît de simplu. O replicare directă a lui Urry și colegii, publicată în Psychological Science în 2021, a folosit 74 de studenți cu laptop și 68 cu scris de mînă. Grupa cu laptop a scris din nou mai multe cuvinte și a copiat mai mult textual. La test, diferența dintre grupe a fost zero. O meta-analiză mică a opt studii similare, din aceeași lucrare, a găsit același lucru. Legătura dintre copierea textuală și rezultatul slab nu a rezistat la replicare. Lucrarea din 2014 are, de altfel, o erată publicată în 2018.

Ce rămîne valabil din ambele e mai îngust și mai util. Mai multe cuvinte înseamnă de obicei mai multă copiere. În replicarea din 2021, un număr mai mare de cuvinte a mers împreună cu punctaje mai bune, iar copierea textuală a mers împreună cu punctaje mai slabe. Deci sfatul care ține nu e despre pix, ci despre reformulare. Scrie cu cuvintele tale și dispozitivul contează mult mai puțin decît decizia de a comprima.

Pe hîrtie, pe laptop sau pe tabletă

Alege varianta care te lasă să reformulezi cel mai repede. Pentru cine scrie încet de mînă, asta înseamnă laptop, cu o regulă: fără propoziții întregi. Pentru cine gîndește scriind, înseamnă hîrtie. Nu există un studiu care să arate că un dispozitiv e mai bun decît altul atunci cînd reformularea e ținută constantă.

Cum arată o pagină de notițe care se poate reciti

O pagină recitibilă are o formă previzibilă. Sus pui materia, data, numărul cursului și numele profesorului. Fă asta de fiecare dată, pentru că o pagină fără dată e o pagină pe care nu o vei așeza niciodată în materie.

Lasă marginea din stînga goală, cam cinci centimetri, sau o coloană lată în dreapta. După curs o umpli cu întrebări și corecturi. Notițele scrise din margine în margine nu lasă loc exact părții care le face folositoare.

Scrie întrebarea profesorului, apoi răspunsul. Dacă ora întreabă de ce se întîmplă un proces, notița e întrebarea pe un rînd, urmată de răspuns pe două. Mai tîrziu acoperi răspunsul și te testezi din întrebare. E cel mai ieftin mod de a transforma o pagină într-un test.

Marchează nesiguranța în loc să ghicești. Un semn de întrebare lîngă un cuvînt înseamnă că îl vei verifica și te costă o secundă. O definiție ghicită care sună bine e o notiță greșită în care vei avea încredere o lună.

Scrie fiecare definiție întreagă o dată, apoi folosește prescurtarea ta. Desfă prescurtările în aceeași zi, cît timp cursul e încă în memorie și înregistrarea se caută ușor.

Nu-ți rescrie notițele frumos. Copia curată e mai ales un mod de a te simți productiv și șterge exact semnele și golurile care îți spuneau ce nu știai. Dacă rescrii ceva, rescrie ca întrebări.

Ce faci în zece minute după curs

Fă o trecere scurtă în maximum 24 de ore. Desfă prescurtările. Umple golurile din slide-uri sau din înregistrare. Adaugă sus o propoziție care începe cu „Cursul acesta a fost despre”, pentru că rezumatul într-o frază e chiar un test al faptului că ai urmărit ora.

Apoi scrie trei pînă la cinci întrebări din curs, cu răspunsurile lor, și pune-le unde le vei vedea din nou. Întrebările acelea sînt materialul de învățat. Notițele sînt material brut pentru întrebări.

Trecerea asta face diferența între notițe citite o dată și notițe folosite. Fără ea, pagina rămîne dovada unei ore la care ai fost. Cu ea, pagina devine un set de întrebări la care poți răspunde în cinci minute, în autobuz.

Cum se transformă notițele în învățat

Mecanismul este reactualizarea din memorie. Roediger și Karpicke au publicat în 2006, în Psychological Science, un studiu în care studenții citeau texte și apoi ori dădeau unul sau trei teste de reamintire liberă, ori reciteau materia de același număr de ori. Testul final venea după cinci minute, după două zile sau după o săptămînă.

După cinci minute, recitirea repetată cîștiga. După două zile și după o săptămînă, cei care se testaseră își aminteau substanțial mai mult decît cei care recitise. Grupa care recitise era și mai încrezătoare în cît va ține minte. Încrederea aceea era capcana: recitirea notițelor pare învățare exact pentru că vorbele devin familiare, iar familiaritatea nu e reamintire.

Varianta practică e scurtă. Închide pagina, scrie cinci minute tot ce îți amintești, apoi deschide și verifică. Marchează ce ai ratat. Asta e o sesiune întreagă de învățat și durează mai puțin decît o recitire.

La cît timp recapitulezi

Cepeda și colegii au publicat în 2006, în Psychological Bulletin, o meta-analiză care a strîns 839 de măsurători ale învățării distanțate, din 317 experimente în 184 de articole. Două concluzii se pot folosi. Distanțarea sesiunilor bate grămădirea lor într-un singur bloc. Și intervalul care dă cea mai bună reținere crește pe măsură ce testul se mută mai departe.

Pentru o materie cu examen peste opt săptămîni, asta înseamnă intervale de zile și săptămîni, nu mai multe treceri în aceeași seară. Un program care funcționează: în seara cursului, apoi peste două-trei zile, apoi peste o săptămînă, apoi cu puțin timp înainte de examen. Fiecare trecere se face prin autotestare din întrebări, nu prin recitirea paginii.

Ce se schimbă cînd cursul e înregistrat și transcris

O înregistrare scoate motivul de a scrie propoziții. Dacă formularea exactă a unei definiții există într-un transcript în care poți căuta, copia ta de mînă e o versiune mai proastă a aceluiași lucru. Ce nu poate face transcriptul e să decidă ce a contat, așa că notița își schimbă meseria: în timpul orei notezi structura, întrebările și accentul profesorului, iar după aceea cauți formularea exactă a celor două-trei lucruri pe care nu le-ai prins.

Tot aici se rezolvă și cea mai des întîlnită nemulțumire față de cursuri, aceea că profesorul a vorbit despre ceva ce nu a apărut pe nici un slide. Materialul înregistrat păstrează exact părțile pe care slide-urile le aruncă. Transcriptul nu învață în locul tău, însă. Îți dă text din care să faci întrebări, iar întrebările tot tu le răspunzi.

Cere voie înainte să înregistrezi. Regulile diferă de la o universitate la alta și de la un curs la altul, iar cursul este materialul profesorului.

Un ritual de notițe de început

• Alege o materie și un curs și scrie doar patru lucruri: termenii definiți, exemplele lor, cifrele care nu sînt pe slide și întrebările puse în sală.
• Lasă o margine de cinci centimetri și scrie fiecare curs pe o pagină nouă, cu materia, data și numărul cursului sus.
• În maximum 24 de ore, desfă prescurtările și umple golurile din slide-uri sau din înregistrare.
• Transformă pagina în trei pînă la cinci întrebări cu răspunsuri și marchează fiecare punct la care ai avut dubii.
• Testează-te din întrebările acelea înainte să recitești ceva și încă o dată peste două-trei zile.
• Ține înregistrarea ca rezervă pentru propozițiile pe care le-ai pierdut, nu ca plan pentru săptămînă.